Obstetrica este o specialitate medicală care se ocupă cu fiziologia şi patologia sarcinii și a nașterii, respectiv de tratamentul femeii și a pruncului în perioada pre-natală, natală și post-natală.

OBSTÉTRIC, I. adj. referitor la obstetrică; obstetrical. II. s. f. ramură a medicinei care se ocupă de fiziologia și patologia sarcinii și cu asistența nașterii. (< fr. obstétrique) "Obstetrica este domeniul medicinei ce studiază particularităţile şi modificările produse în organismul femeii în legătură cu concepţia şi gestaţia, dezvoltarea fătului intrauterin, naşterea, perioada postpartum, precum şi metodele de profilaxie, tratament şi conduita raţională în timpul sarcinii, naşterii şi perioadei de lăuzie."

Cu cât ştim mai mult despre noi înşine, despre tendinţele de îmbolnăvire sau trăsături specifice de însănătoşire a corpului nostru -cu atât ne vom ajuta mai mult. Cu cât ne cunoaştem mai bine propriul nostru corp – care organe sunt mai vulnerabile în faţa bolilor, dacă acestea au un caracter specific (înclinaţii spre boli inflamatorii, infecţii, probleme circulatorii, astenii, migrene, viroze, ulcere, dermatoze, etc.) sau nu, cu atât vom putea lua mai repede măsuri în cazul în care apar anumite probleme de sănătate. Dacă ne cunoaştem bine constituţia şi starea sănătăţii, cu atât vom reuşi mai bine să ne hotărâm ce terapie va avea influenţă mai mare şi mai binefăcătoare asupra corpului nostru.

Medicina este arta vindecării, care teoretic nu are nicio limită.

Petre Ţuţea

În ziua de astăzi majoritatea femeilor, documentându-se despre sarcină, se tem de eventuala durere în momentul travaliului şi a naşterii. Durerea este subiectivă şi nimeni nu poate anticipa cât de bine o va suporta, decât în faţa faptului împlinit - aşa că din ce în ce mai multe femei se interesează şi optează pentru diverse proceduri. Nimic nu este mai natural şi mai miraculos decât sarcina pentru o femeie. Vestea unui rezultat pozitiv al unui test de sarcină este primită cu entuziasm atât de familie cât şi de prieteni.

Sarcina este starea în care se află femeia din momentul fecundaţiei şi până la expulzarea produsului de concepţie din organismul gazdă.

  1. În funcţie de locul de nidaţie (unde se fixează):
    • uterină - atunci când embrionul se dezvoltă în cavitatea uterină
    • extrauterină - când nidarea are loc în afara cavităţii uterine.
  2. În funcţie de numărul de embrioni (apoi de fetuşi):
    • unică - atunci când se dezvoltă un singur făt
    • multiplă - când se dezvoltă în acelaşi timp, doi sau mai mulţi feţi. Sarcina multiplă, cea mai frecventă este sarcina gemelară, care poate fi monoamniotică, atunci când feţii sunt identici, sau biamniotică, atunci când feţii pot avea sexe diferite. Mai nou, sarcinile multiple provin adesea ca urmare a procedurilor de fertilizare in vitro.

Sarcina constituie, până la proba contrarie, o stare fiziologică, însă femeia însărcinată trebuie să fie în permanenţă în legătură cu medicul ginecolog, care va supraveghea starea de sănătate maternă şi evoluţia sarcinii. Sunt necesare şi obligatorii examinări medicale repetate, prin care se urmăreşte modul în care se dezvoltă sarcina şi cum se adaptează organismul matern la situaţia nou apărută. Sunt necesare o serie de analize de laborator din sângele şi urina femeii gravide ca şi din secreţia vaginală şi citologia cervicală Babeş-Papanicolau - analize ce vor atesta starea de sănătate a mamei şi vor formula un prognostic de evoluţie a sarcinii din punct de vedere biologic. Femeia însărcinată trebuie să fie examinată şi clinic, pentru a depista eventualele modificări patologice ale căilor genitale externe şi ale organelor genitale interne – ce ar putea afecta sănătatea mamei şi evoluţia favorabilă a sarcinii. În cazul în care există afecţiuni materne preexistente sau asociate sarcinii, care afectează unul sau mai multe organe, se vor efectua examene medicale de specialitate pentru aparatele şi sistemele presupuse bolnave şi se va stabili în ce măsură sarcina poate evolua în condiţiile cele mai bune pentru mamă şi făt. În mod obişnuit fătul se supraveghează echografic, într-un ritm stabilit de medic şi, dacă se impune, se vor sugera şi alte investigaţii, mai deosebite, în cazul anumitor dubii ultrasonografice (de exemplu amniocenteza).

Pe tot parcursul sarcinii, femeia necesită un regim igieno-dietetic adecvat şi un climat social detensionat şi nonviolent. Gravida trebuie să se odihnească şi să evite cât mai mult statul în picioare, efortul fizic exagerat, alergatul, sauna, solarul și expunerea directă la razele solare. Alimentaţia trebuie să fie echilibrată, nicidecum exagerată, aportul vitaminic este de preferat să fie alimentar şi nu medicamentos, aportul de calciu şi magneziu este neapărat necesar din luna a şaptea de sarcină. Îmbracamintea şi încălţămintea trebuie să fie lejere şi comode. Sunt salutare exerciţii fizice uşoare, mersul pe jos moderat - plimbări scurte - care vor menţine acceptabil tonusul muscular şi vor ajuta o naştere optimă pe căi naturale. Nu în ultimul rând doresc să precizez că femeia gravidă trebuie să se bucure de starea de gestaţie, să o trăiască intens, ca pe o fericire ce deabia începe, să se simtă mândră că poartă în fiinţa sa o nouă viaţă, fapt ce o va face din ce în ce mai frumoasă şi mai apreciată de familia ei şi de societate.


Sarcina la termen durata normală de gestaţie este între 266-294 de zile, calculând din prima zi a ultimei menstruaţii normale, la o femeie cu ciclul menstrual regulat.
Sarcina suprapurtată - supramaturată este atunci când durata de gestaţie depăşeşte 42 de săpt. sau 294 de zile, calculând ca şi anterior.
Naşterea prematură reprezintă expulzarea produsului de concepţie între 24 - 37 săpt. de gestaţie, conform OMS. Precizăm că la a 24-a săpt. greutatea fătului este de aproximativ 500g şi viabilitatea sa este extrem de imprevizibilă, probabilitate de deces perinatal în procent ridicat.
Avortul spontan reprezintă expulzarea, în mod fortuit, a produsului de concepţie din uterul mamei, înainte de cea de-a 24-a săpt. de gestaţie.
Avortul la cerere reprezintă întreruperea cursului sarcinii, înainte de cea de-a 12-a săpt. de gestaţie, la solicitatrea scrisă a femeii gravide, efectuată de către un medic ginecolog, după pregătiri specifice prealabile.
Avortul terapeutic reprezintă întreruperea cursului sarcinii în vârstă de până la 24 de săpt., atunci când sarcina nu poate evolua datorită afectării produsului de concepţie în aşa măsură încât acesta nu ar putea avea o viaţă normală, sau când evoluţia sarcinii periclitează grav sănătatea mamei, punându-i în pericol viaţa.
Iminenţa de avort reprezintă afecţiunea cea mai comună în sarcină, ce se manifestă prin dureri abdominale în abdomenul inferior sau/şi lombare, eventual pierderi de sânge pe căile genitale externe. În formă agravată, se însoţeşte de dilatarea canalului cervical şi eliminarea dopului gelatinos de barieră.
Iminenţa de naştere prematură debutează cu dureri intense în abdomen şi/sau lombare, care se succed la intervale apropiate de timp şi nu cedează la repaus, scurgeri de sânge sau lichid amniotic pe căile genitale externe, modificarea formei şi poziţiei normale a colului uterin, cu dilatarea canalului cervical şi formarea unei structuri organice specifice apropierii naşterii.
Ruptura prematură de membrane amniotice este atunci când se înregistrează scurgeri de lichid amniotic pe căile genitale externe, înainte ca sarcina să fie la termen (26 - 37 săpt. de gestaţie).
Ruptura precoce de membrane amniotice este atunci când membranele amniotice se rup înainte de debutul travaliului, cu cel puţin o oră - şi sarcina este la termen.
Primigestă femeie aflată la prima sarcină
Primipară femeie aflată la prima naştere
Parturientă femeie aflată în situaţia de a naşte, la care travaliul s-a declanşat
Contracţie uterină dureroasă stare în care miometrul - adică muşchiul uterin (uterul – în accepţiune publică) se contractă, în virtutea proprietăţilor sale, având drept scop dilatarea colului uterin şi împingerea produsului de concepţie pe căile naturale în vederea expulzării - naşterii sale. Contracţia uterină este însoţită de senzaţia de durere, resimţită abdominal şi/sau lombar, în mod intermitent - adică prezentând şi perioade de pauză.
Col uterin segment inferior al uterului care se constată intravaginal şi care suportă modificări de dilatare în timpul travaliului, permiţând parcurgerea sa de către produsul de concepţie în vederea expulzării din organismul matern.
Travaliu perioada I din actul naşterii, caracterizată prin succesiunea contracţiilor uterine dureroase care au drept scop dilatarea colului uterin şi pasajul fătului prin canalul de naştere, în scopul expulzării - naşterii sale, pe căi naturale. [citește mai mult]
Travaliu declanşat se declară atunci când dilatarea colului uterin este de 2 cm (la o primipară) şi contracţiile uterine dureroase se succed la intervale de 5 min., cu durata de 30 sec. - membranele amniotice pot fi intacte sau rupte.
Expulzia fătului perioada a II-a naşterii, în care fătul este eliminat din canalul de naştere pelvi–genital, în afara organismului matern.
Delivrenţă perioada a III-a a naşterii, în care placenta şi membranele amniotice sunt evacuate din uter.
Lăuzia imediată situaţia în care se află proaspăta mămică în primele două ore după delivrenţă.
Lăuzia propriu-zisă starea în care se află noua mămică pe parcursul a 42 de zile de la naştere.
Lactaţie capacitatea mamelelor de a produce lapte de mamă
Alăptare gestul de a hrăni pruncul cu lapte de mamă, prin acţiunea acestuia de a suge la sânul mamei. [citește mai mult]
Epiziotomie mică intervenţie chirurgicală, prin care se secţionează perineul parturientei, în scopul expulziei mai rapide şi a evitării rupturilor necontrolate ale ţesuturilor perineale.
Epiziorafie sutura epiziotomiei - adică refacerea chirurgicală a integrităţii ţesuturilor perineale.
Dispozitivul intrauterin (DIU) cunoscut de majoritatea ca sterilet, este unul dintre cele mai folosite metode de contracepţie din lume. Steriletul este introdus în uter unde limitează atât contactul spermei cu ovulul cât şi implantarea acestuia, dacă este fecundat. Fiind foarte eficient şi practic, pentru cuplurile monogame ce nu doresc copii pe termen lung, unii medici îl consideră ca fiind contracepţia ideală.
Tratamentul cu anticoncepţionale este cea mai folosită metodă contraceptivă cu eficienţă ridicată. Modul de acţiune a anticoncepţionalelor se bazează pe modelarea ciclului menstrual cu ajutorul unor hormoni sintetici, similari celor secretaţi în mod normal de organism.
Miomectomia este procedura chirurgicală de ablaţie a fibroamelor (mioamelor) uterine. Spre deosebire de histerectomie, care îndepărtează întreg uterul, miomectomia îndepărtează doar fibroamele şi lasă uterul neafectat.
Prolapsul uterin reprezintă schimbarea poziţiei uterului, prin alunecarea sa. Prolapsul uterin poate fi incomplet atunci când uterul se deplasează până în vagin, sau complet când o parte a acestuia iese din vagin.